MIHAI ZAMFIR

În 1962 absolvă cursurile Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti. După un stagiu în Franţa, unde îşi pregăteşte doctoratul cu profesorul Pierre Guiraud, revine în ţară, unde îşi susţine teza, avînd ca îndrumător pe Şerban Cioculescu.

În 1975 înfiinţează Secţia de Portugheză de la Universitatea Bucureşti.

După 1989, predă Teoria Literaturii şi Literatură Universală la universităţi din Portugalia şi Brazilia, în noiembrie 1997 devenind ambasador al României la Lisabona.

Dintre primele sale lucrări, cităm: „Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian” (1976), „Stilistica primului romantism românesc” (1977), „Poemul românesc în proză” (1981), „Formele liricii portugheze” (1985), „Cealaltă faţă a prozei” (1988), iar din cele publicate după 1990: „Discursul anilor `90” (1997), „Educaţie tîrzie”(1998-1999).

La aceasta data, este ambasadorul României în Brazilia