Testimoniale

Studiu interdisciplinar si cercetare la masteratul Societate, multimedia, spectacol (SMS)
Beatrice-Meda Găurean, bursier cercetare, Alumn masterat SMS, 2013

Inca din primii ani ai studiilor mele de licenta (specializarea Artele spectacolului-actorie), mi-am dorit ca perioada ulterioara, a masteratului, sa imi ofere sansa de a pasi de la noţiunile generale spre o cercetare specializata, care sa abordeze cele mai actuale problematici ale domeniului. Am ales studiile interdisciplinare, deoarece am inţeles ca doar o asemenea viziune poate sa oglindeasca teoretic "scena" contemporana atat de complexa, a teatrului şi a cinematografiei. In interiorul ei, o mulţime de producţii artistice hibride solicita formarea unui nou aparat critic, capabil de a le intelege intermedialitatea, proprie noilor dezvoltari ale imaginii tridimensionale.
Cei doi ani de studiu la CESI au insemnat pentru mine implinirea minunata a tuturor acestor optiuni, pe care nu o vedeam posibila inainte, deoarece ştiam ca studiile interdisciplinare nu sunt inca raspandite in ţara, cu atat mai puţin in domeniul vizualului. Experienţa de masterand al programului SOCIETATE, MULTMEDIA, SPECTACOL (SMS) a reprezentat o extraordinara şansa de studiu, axat pe cercetare, de care m-am bucurat şi prin care am invaţat enorm. Ne-au fost daruite cunoştinţe şi competenţe deosebite, mie şi tuturor colegilor mei, prin intermediul unor profesori cu calitaţi profesionale şi umane deosebite. In ceea ce ma priveşte, aspectele cele mai importante al acestei comunicari maestru-discipol au fost, alaturi de un sprijin teoretic veritabil, deschiderea şi caldura daruirii, pentru tot ceea ce si-a propus fiecare dintre noi cu privire la proiectele individuale de cercetare.
Este dificil sa descriu in economia catorva paragrafe toate aspectele - sincer, uimitoare - ale acestei experienţe. Ceea ce simt ca mi-a marcat viitorul atat de profund, reprezentand un cumul de cunoştinţe desprinse din ultimele cercetari in domeniu, stagii de practica pentru o abordare aplicata a noţiunilor teoretice, studii pe exemple concrete, analize comparate teatru-film contemporan şi multe altele, sta ca dovada a bogaţiei "lumii" CESI.
Aş vrea insa tare mult sa mai menţionez un aspect esenţial. Traim intr-o societate in care, din ce in ce mai des, suntem doar la un click distanţa de o mulţime de lucruri atat de necesare pentru un student in domeniul vizualului: studii de specialitate, carţi, filme, piese de teatru etc., insa pentru cercetarile aprofundate nu este indeajuns. Experienţa reala a actului artistic, accesul la materiale stiintifice (din care prea puţine sunt publicate in ţara) şi posibilitatea de a participa la conferinţe reprezinta un fundament sine qua non pentru o pregatire temeinica. In anul II de masterat, atunci cand am obţinut bursa de cercetare ştiinţifica oferita de CESI, am inţeles inca o data valoarea acestor instrumente la care am putut avea acces. Acest masterat mi-a acordat şansa fundamentala pe care sprijinul material il aduce oricarui studiu, oferindu-mi-se posibilitatea de a face cercetare mult mai dinamic, deschis şi concret. Iar vizibilitatea acordata de publicarea unor lucrari in reviste de specialitate, pe care aceasta bursa mi-a dat-o, este esenţiala pentru orice masterand care aspira la a deveni un cercetator in domeniu.
CESI a reprezentat pentru mine un nucleu de oameni minunaţi şi deschisi, care ne-au fost intotdeauna aproape. Dincolo de lucrarile pe care le realizezi şi de studiul individual, este foarte important sa te simţi parte dintr-o comunitate educaţionala armonioasa. Le mulţumesc profesorului Sorin Alexandrescu, director CESI, coordonatorul lucrarii mele de disertatie, profesorilor mei şi tuturor "cesiştilor" care ne-au fost alaturi in aceasta experienţa, de care imi va fi intotdeauna tare drag şi dor!

PLAY - povestea unui festival de spectacole contemporane in proiectie
Matei Truţa, Alumn masterat SMS, 2013

Festivalul de spectacole contemporane in proiectie PLAY, 9-11 mai 2013, a fost organizat in cadrul unui stagiu de practica de o echipa de masteranzi de la programul de studii SOCIETATE, MULTIMEDIA, SPECTACOL (SMS), al Centrului de Excelenta in Studiul Imaginii (CESI). PLAY a inceput ca un proiect de grup pentru practica de specialitate aferenta cursului "Spectacolul contemporan (intr-o lume globalizata)", sub indrumarea lectorului univ. dr. Cristina Modreanu. A devenit insa apoi, cu sprijinul Teatrului de Comedie si al dnei Corina Constantinescu, prima editie a unui proiect cultural de sine-statator, pe care speram sa il duca mai departe urmatoarele generatii de masteranzi CESI.
Singurul moment de cumpana in conceperea acestui proiect a fost atunci cand am constientizat faptul ca practica de specialitate nu presupune neaparat sa aderam la ceva deja existent si autonom in raport cu puterea noastra de creatie. De indata ce am inteles cu totii ca avem sansa, libertatea si ca ne putem asuma responsabilitatea de a organiza de la cap la coada acest festival, s-a legat o colaborare armonioasa si productiva intre toti membrii echipei: Oana-Delia Dinca, Beatrice-Meda Gaurean, Laura Ion, Mara Lixandru, Alina Mesaroş, Cornelia Stancu, Matei Truţa, Elena Vladareanu, Cristina Zgheran (masteranzi in anul II de studiu) si Cristina Modreanu, in calitate de coordonator.
Avand in vedere contextul academic in care PLAY a fost plasat, conceptul de "festival de spectacole contemporane in proiectie" a fost cea mai buna alternativa la un festival de teatru live (pentru care nu aveam resurse financiare). A urmat o selectie de spectacole recente, semnate de unii dintre cei mai apreciati creatori ai momentului, ale unor grupuri sau artişti a caror contribuţie la evoluţia teatrului contemporan este deja recunoscuta international. Pe parcursul celor trei zile de festival, am difuzat celebra trilogie La Divina Commedia (2008), de Romeo Castellucci, Versus (2008) şi C'est comme ca et me faites pas chier (2010), de Rodrigo Garcia, NoBody (2002), de Sasha Waltz, This place is a Desert (2008), de Jay Scheib şi Super Night Shot (2012), al trupei Gob Squad. Ne-am propus ca prin acest festival sa lansam o discutie publica, pornind de la intrebarea mai mult decat benefica pentru intelegerea istoriei fenomenului teatral in ansamblu: in ce masura mai pot fi considerate teatru aceste spectacolele comtemporane ?
Punctul forte al festivalului PLAY este sansa oferita tuturor celor care vor sa fie la curent cu evenimentele teatrale de pe scena internaţionala, pentru ca noi am prezentat aceste spectacole pentru prima data in Romania, pentru publicul larg si in cea mai buna formula posibila pentru proiectie. Fiecare dintre cele trei zile de festival a inceput cu o prezentare a spectacolelor si a artistilor care urmau in program si s-a incheiat cu o discutie cu publicul despre acestea. PLAY a fost un succes, si pentru ca publicul tanar romanesc, timid inca, invata cu asemenea ocazii sa dezbata si sa participe direct la viata culturala si la crearea in comun a discursului despre ea. Nu trebuie uitat, insa, profilul de "nisa" al acestui tip de festival si nici faptul ca romanii sunt mai obisnuiti cu modelul conservator de teatru, care le impune si o anumita pasivitate in receptare.
Dintre toate exemplele teatrului postdramatic prezentate, cel mai apreciat spectacol a fost trilogia La Divina Commedia, de Romeo Castellucci. O concluzie a noastra, a organizatorilor, ar putea fi faptul ca publicul romanesc apreciaza teatrul de imagine mai mult decat noile tehnologii pe scena (Jay Scheib, Gob Squad), montarile coreografice ale teatrului muzical (Sasha Waltz) sau spectacolele care se afla la intersectia mai multor genuri artistice, precum cele ale lui Rodrigo Garcia. Am constatat, de asemenea, ca anumite spectacole nu pot fi discutate imediat dupa ce au fost vazute. Este nevoie uneori de mai mult timp pentru ca ecourile acestora sa se clarifice in mintea fiecarui spectator.
Suntem bucurosi ca am reusit sa oferim ceva nou in peisajul cultural bucurestean, cu minime resurse financiare, cu mult entuziasm si daruire, in cadrul practicii noastre de specialitate.
Suportul si cadrul institutional au fost asigurate de Centrul de Excelenta in Studiul Imaginii (CESI), organizatorul programului de masterat SOCIETATE, MULTIMEDIA, SPECTACOL (SMS) si al stagiului de practica din care a reiesit Festivalul PLAY 2013, prima editie.

Masteratul Teoria si practica imaginii (TPI) sau despre exersarea culturala a privirii
Mihai Pecingine, Alumn masterat TPI, 2013

Desi la prima vedere pare usor si la indemana, a descrie un program de studii prin prisma propriilor tale experiente este o sarcina mult mai provocatoare decat s-ar putea crede. Imi dau seama acum ca nu as fi reusit sa deosebesc dificultatea unui gest atat de simplu daca nu as fi participat la tot ce inseamna CESI, de la profesori si cursuri, la colocvii si conferinte, pana la discutiile savuroase care ma aduceau mai aproape de colegii mei.
De ce o provocare? Fiindca a vorbi despre cum apare CESI din unghiul meu, despre ce a reprezentat pentru mine programul "Teoria si practica imaginii", presupune a fixa in cuvinte experiente individuale, care, intr-un sens, nu incap in planul discursului. Cum sa condensezi in cateva fraze emotii, trairi si peripetii pentru care cuvantul scris poate fi cel mult un reper? De fapt, aici intervine tensiunea permanenta dintre statutul public al limbii la care sunt obligat sa apelez si statutul privat al experientelor pe care caut sa le exprim. La ce termeni sa ma opresc pentru a ma face inteles?
Pe de-o parte, as spune ca CESI m-a ajutat sa intrevad astfel de dificultati, sa surprind aspectele problematice ale celor mai uzuale practici din jurul nostru. Meritul profesorilor care vin la CESI este tocmai acela de a face vizibila legatura dintre teorie si practica. In cazul meu, interdependenta reala a celor doua planuri a devenit mai transparenta odata cu participarea la activitatile editoriale ale centrului, pentru care am primit o bursa extra-curriculara. Pe aceasta cale am descoperit ipostaza celui care produce un discurs, cu toate pregatirile care insotesc un asemenea demers. Intrand in "bucataria" din spatele textelor, pe care pana atunci le gustam ca cititor, am privit intregul proces al lecturii cu alti ochi.
De cealalta parte, la CESI am aflat ca privirea nu se rezuma la o simpla perceptie, ca actul privirii este modelat intotdeauna de un anumit context cultural. Dar ceea ce ma frapeaza este faptul ca sunt afectat eu insumi de aceasta determinare culturala, ca nu pot sa ma sustrag din fata ei. Ca urmare, CESI se transforma intr-un cadru in care, dincolo de exersarea privirii, incercam un exercitiu de atentie intr-un sens mult mai larg, sesizand ca ceea ce numim de regula cultura nu exista ca atare, ci se face.
Ar mai fi si alte lucruri de adaugat. Insa in acest punct pot sublinia deja ca CESI este pentru mine o autentica invitatie la dialog. Parcurgand programul de studii TEORIA SI PRACTICA IMAGINII (TPI), am simtit ca ma intorc cumva la oralitatea culturii, ca temele si perspectivele pe care le-am discutat mi se adreseaza mie in mod direct, fac parte efectiv din viata mea. Cred ca CESI este o institutie aparte, in masura in care ofera un asemenea prilej.

 

Masterate interdisciplinare, doctorate si program postdoctoral la Centrul de Excelenta in Studiul Imaginii

(consemneaza dr. Laura Mesina, secretar stiintific al CESI)

Description: C:\Documents and Settings\Admin\Desktop\New Folder\fINAL\DSC07109.JPGCESI este atât istoria unei constructii în cercetarea universitara, cât si seductia unui model al interdisciplinaritatii: filosofie, arhitectura, teatru, literatura, istorie, politologie, film au fost reunite, prin programele celor doua masterate si al Scolii Doctorale „Spatiu, Imagine, Text, Teritoriu”, într-o confrerie academica, unde poti participa, ca  într-un loc privilegiat, la întâlniri cu practicieni importanti, dar poti si dialoga cu foarte buni specialisti. Aici, excelenta nu e atât un ideal, cât mai ales o practica a unui nivel academic remarcabil. Diferenta e data de filosofia curriculum-ului: el tinteste spre punerea în relatie a unor competente, pentru a le dezvolta în directii mai putin frecventate, dar în corespondenta cu lumea de azi.
(Marian Popescu, profesor invitat la CESI)

Description: C:\Documents and Settings\Admin\Desktop\New Folder\fINAL\DSC07018.JPGTotul a început în 2001, cu ideea lui Sorin Alexandrescu - aflat pe atunci (înca) în Olanda, de câteva decenii - si a unui mic grup de la Bucuresti de a configura, în spiritul Europei occidentale, o institutie universitara de cercetare si de învatamânt în studii umaniste interdisciplinare.
S-a ajuns la o structura compacta de scoala de studii aprofundate, cu sprijinul unor profesori de reala valoare, din strainatate si din România, dar si cu tenacitatea staff-ului CESI, care a sustinut punerea în practica atât a proiectului în ansamblul sau, cât si a programului de studii corelat, în particular.
Apoi, CESI a beneficiat de sprijinul total al Rectorului de atunci al Universitatii din Bucuresti, Ioan Mihailescu; s-a dezvoltat semnificativ, ulterior, prin colaborarea, de înalta calitate profesionala, cu Rectorul Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”, Emil Barbu Popescu; a continuat, printr-o sustinere atenta si sigura din partea actualilor Rectori ai celor doua universitati - profesorii Ioan Pânzaru si Stefan Scafa-Udriste. Cele doua institutii au intrat, de altfel, într-un Consortiu, alaturi de „Al. I. Cuza”, Iasi, de Universitatea din Karlsruhe, Germania, ca si de alte institute si universitati din Italia.

Sorin Alexandrescu, profesor asociat, director CESI si Scoala Doctorala „Spatiu, Imagine, Text, Teritoriu”
Fiecare dintre programele noastre de masterat, doctorat si, acum, postdoctorat, a pornit din necesitatea, aceeasi la mine si la cei carora ma adresam, de întelegere a lumii în care traim. O lume dificila politic si economic, si greu de acceptat moral, dar descifrabila în semnalele ei: texte, imagini, gesturi, priviri, trupuri, masini, institutii. Acestea nici nu converg, nici nu sunt cu totul divergente, dar sugereaza sinuozitati de sens comune. Noi nu le suntem nici stapâni, nici victime, doar ne miscam printre ele, aidoma.
Or, sunt convins ca, numai discutându-le, putem iesi, macar individual, din reproductia lor, fara a renunta la a le produce altfel. Nu mai exista retete generale. Ne trebuie mai curând abordari cât mai diferite, în functie de experiente diferite, cu doua conditii, însa: o solida informare teoretica si franchete în a spune ce traim, practic, si ce credem, masteranzii, doctoranzii, «postdoctoranzii», ca si docentii.
Pun accent pe teorie, pentru ca neîncrederea în gândirea sistematica nu trebuie sa justifice absenta reflectiei teoretice - cum adesea se întâmpla -, ducând tocmai la reproductie de sabloane si banalitati. De aici, si insistenta mea de-a fi realmente la zi, prin carti, nu doar prin internet, si de-a circula mereu, cu orice mijloace institutionale, în lumea occidentala, unde accesul la reflectie si informatie este mai simplu. Ne trebuie siguranta de sine în raport cu aceasta lume, dar si deschidere. Si, mai ales, dorinta sa fim altfel, fara tupeul de-a crede ca simpla dorinta este suficienta. Mai este nevoie de perseverenta, decenta si, de ce nu?, de umor. De cât mai mult umor.

MASTERAT „TEORIA SI PRACTICA IMAGINII” (TPI)
http://www.cesi.ro/ro/masterat/tpi/misiune.htm
Gabriel Badea, master (absolvent)
Acum câtiva ani, eram în cautarea unui program de masterat în cadrul caruia as fi putut sa aprofundez relatiile dintre conceptele pe care le întâlneam la tot pasul în lecturile mele: reprezentare mentala, imaginar social, ethos cultural, imaginatie creatoare, raportul dintre etic si estetic etc. Pâna atunci, nu realizasem într-o masura justa rolul pe care-l joaca imaginea în constituirea si apoi existenta în timp a Subiectivitatii. Acum, dupa ce am încheiat masteratul TPI organizat în cadrul CESI, întelegerea mea în privinta acestei probleme s-a schimbat.
În general, fiecare curs din curriculum ofera o viziune personala a profesorului asupra acestei probleme, cu referinte si metode proprii, dar care întotdeauna intra în rezonanta cu ale celorlalti colegi ai sai. Am urmarit, astfel, mai întâi, traseul imaginii în reprezentarile culturale si artistice, atât într-o perspectiva istorica (de la geniul creator al Greciei antice pâna în prezent), cât si comparatista, în câmpul artelor reprezentative (arte plastice, film, teatru, arhitectura), apoi evolutia imaginii în cel mai recent domeniu de aplicatie al sau - imaginarul publicitar.
În cei doi ani de masterat, nu am mai perceput distanta aceea sociala dintre profesor si student, distanta de care  m-am lovit uneori în timpul facultatii. Aici, aura competentei si a prestigiului favoriza mai degraba apropierea si întelegerea, decât sa produca discursuri monologice ex cathedra, ca în alte cazuri. Probabil ca acesta ramâne un privilegiu propriu stiintelor umaniste.
În sfârsit, în cadrul CESI am aflat de existenta "unui mediu de imagini substantiale, alcatuit din mituri si din opere de arta, care, departe de a îndemna la un mimetism sclerozant, ne îngaduie sa asiguram metabolismul imaginilor personale si al fantasmelor obsedante, pentru a extrage din ele arhitectura si energia eliberatoare" (Jean-Jacques Wunenburger). Evident, prin CESI am avut posibilitatea de a îmbina studiul problemelor dezbatute la cursuri cu acest mediu al imaginilor substantiale, de care vorbeste Wunenburger. Fapt care, cel putin in cazul meu, a simplificat complicatiile cotidianului si a unificat ceea ce era scindat în categoriile existentei.

Ileana Marin, profesor invitat la CESI
Programul de masterat “Teoria si practica imaginii” este unic, atât sub aspectul conceptiei interdisciplinare, al carui numitor comun este, în sens larg, imaginea, cât si sub aspectul orchestrarii interactiunii profesor – student. Faptul ca CESI aduce în fata studentilor sai specialisti din tara si din strainatate nu este doar un slogan academic; CESI aduce specialisti din scoli de gândire diverse si realizeaza un forum national si international de discutii. Ideile circula într-o retea care-i cuprinde pe studenti si profesori într-un mod ne-ierarhic, perfect democratic, pentru ca este vorba despre o democratie a ideilor, pe care participantii la dialog le propun. Este admirabil sa recunosti impactul pe care l-au avut cursurile lui Mihai Moraru, Stefan Afloroaei, Zoe Petre, Marian Popescu, Alex Leo Serban, Augustin Ioan, Dana Jalobeanu etc., din discutiile de la seminare, în care studentii dovedesc aproprierea limbajului de specialitate.
 Acest lucru da o mare bucurie celui care preda, pentru ca, pe de o parte, se insereaza în grup si devine un nod în retea; pe de alta parte, pentru ca stie ca discursul lui va provoca reactii, iar reactiile se ivesc natural.
Cursul meu, „De la obiectul de arta la icon”, a provocat o serie de discutii în legatura cu problema icon-urilor, în cadrul carora am cautat împreuna raspunsuri la întrebarile: „Exista iconuri românesti? Care sunt? Care obiecte de arta româneasca au «ratat» sansa de a deveni icon-uri?  Ce ar trebui sa facem cu totii pentru a promova acest concept?”. Am simtit ca o parte din noi am facut un pariu intelectual în ceea ce priveste „iconicizarea” unei opere de arta, cladiri sau monument.
Stiu sigur ca, poate mai curând decât credem astazi, vom câstiga acest pariu. Spun acest lucru, pentru ca am pastrat legatura cu câtiva dintre absolventii CESI, care sunt angrenati în proiecte europene, organizeaza expozitii internationale de arta tânara, publica, predau, creaza si comenteaza imagini - si tocmai ei dau masura eficientei acestui program.

Alina Alboaei, masterand
De formatie filologica (sau deformatie filologica), prima reactie la cursurile masterului TPI al CESI a fost una ambivalenta: pe de-o parte m-a atras interdisciplinaritatea, iar pe de alta mi-a fost dinamitata logica interna a unui sistem pe care-l consideram familiar, prin alaturarea unor teme aparent disparate, fara o conexiune imediata evidenta (am urmat cursuri care se ocupau de Antropologia literara a corpului în secolele XIX-XX sau de Imaginea arhitecturala în modernitatea europeana, dar si cursuri legate de Publicitate modernati contemporana).
Aveam sa descopar mai târziu ca acea sinapsa asteptata de la început între informatii primite din cele mai diverse domenii s-a configurat pentru fiecare masterand în parte în mod diferit, conform pregatirii anterioare (am avut colegi licentiati în stiinte politice, teoria artei sau filosofie, pentru a enumera doar câteva specializari); informatiile au fost antrenate într-un proces de reinterpretare, la o scara mult mai generoasa, într-un context artistic mult mai amplu, sub tutela dinamica a imaginii si imaginarului.
CESI e o rebeliune critica la adresa cliseelor de orice tip. În acelasi timp, CESI ofera un numitor comun pentru domenii diferite, stergând orice presupozitie limitatorie si predispunând la dezintegrarea unor elemente preluate ca atare si la reordonarea lor, conform unei cercetari racordate la cele mai noi viziuni artistice si viziuni postmoderne.

Alex Leo Serban, critic de film  invitat la CESI
Ma consider privilegiat ca, în urma cu patru ani, profesorul Sorin Alexandrescu m-a convins sa predau un curs despre film pentru masteranzii de la CESI.
Primul an a fost de tatonare, eu venind cu doua experiente universitare precedente, nu foarte concludente. Dar ultima fusese cu zece ani înainte! Aveam emotii; dupa primul curs, s-au risipit...
Am descoperit, pe lînga “familia CESI” (mica, dar extrem de eficienta si de eleganta în relatiile interumane – ceea ce e rara avis astazi), o comunitate de studenti foarte diferita de imaginea dezolanta ce-mi fusese zugravita de prietenii care predau la alte universitati. Oamenii pe care i-am cunoscut eu – în cei patru ani de curs – erau motivati, ba chiar entuziasti. Am pornit întotdeauna de la filmele mai recente, fidel unei axiome personale care spune ca, în prezent, exista deja trecutul si ca este mai gratificant pentru un student sa afle – pe parcurs – de unde vin anumite genuri, teme, tehnici sau procedee stilistice. Posibilitatea de a face permanent proiectii pe ecran, de a analiza si a discuta – împreuna cu masteranzii – exemplele aratate si, mai ales, de a avea un feedback imediat au constituit o mare satisfactie pentru un critic, obisnuit sa ajunga la diverse constatari si interpretari de unul singur.
 Împreuna cu masteranzii, am format mici echipe de “detectivi ai detaliului”, înde-letnicire care sper sa-i fi pasionat îndeajuns, încât sa o cultive si pe mai departe...
Inutil sa mai spun ca am ramas în legatura cu unii dintre acestia si dupa terminarea cursului. Cum ziceam: pentru mine, CESI înseamna o experienta fericita – nu doar din punct de vedere academic, ci si uman.

MASTERAT „SPECTACOL, MULTIMEDIA, SOCIETATE” (SMS)
http://www.cesi.ro/ro/masterat/sms/misiune.htm

Iuliana Dumitru, masterand
În 15 ani de scoala, nu am simtit niciodata ca sunt acolo unde trebuie sau ca cineva vrea sa asculte ce am de zis (chiar si dupa ce programul s-a încheiat), însa anul acesta masteratul Centrului de Excelenta în Studiul Imaginii, “Spectacol, Multimedia, Societate”, mi-a oferit certitudinea ca exista profesori care sunt pasionati de ceea ce fac, dar mai ales ca sunt interesati în mod real, i-mediat, de cei carora le ofera noi cunostinte.
Pâna sa ajung la acest masterat, nu  stiam prea multe  despre lumea spectacolului, despre teatru sau film, despre lucrurile care se întâmpla în spatele micului ecran, însa tot timpul am fost interesata de aceste domenii. Multe dintre cercetarile realizate în cadrul Facultatii de Sociologie, pe care am absolvit-o, au avut ca baza de plecare filme si emisiuni televizate. Pentru importanta pe care o acorda acest masterat legaturii dintre societate si spectacol, pentru clarificarea ei, dar si pentru ca vreau sa-mi ofer raspunsuri la propriile întrebari care ma framânta, am ales domeniul interdisciplinar oferit de Centrul de Excelenta în Studiul Imaginii.
Introducerea mea în aceasta lumea a fost foarte placuta si deloc grea, datorita tuturor celor care au stiu sa predea nu numai cu capul, dar si cu inima, a celor care au avut un dialog real cu noi.
Simt ca anul de studiu care a trecut mi-a înmultit cunostintele, dar, mai ales, mi-a redat speranta ca mai avem pentru ce sa mai ramânem pe meleagurile românesti.

Marian Popescu, profesor invitat la CESI
Pentru mine, care sustin cursuri în domeniul dramaturgiei, este o ocazie sa lucrez cu masteranzi interesanti, dar, spre bucuria mea, si interesati de “spectacolul” întâlnirilor noastre despre text, imagine si societate în teatrul de azi.
Anul acesta am creat un curs, “Teatrul anatomic”, pentru noul masterat, “Spectacol, Media, Societate”, si, chiar de la prima întâlnire, le-am spus masteranzilor: nu am mai sustinut acest curs, îl vom face împreuna. Asa a si fost. Pentru ca mi se pare ca a-i putea face pe cursanti sa participe e un lucru reconfortant, si pentru ei sau ele, si pentru noi, profesorii.
Pe mine ma intereseaza dezvoltarea interesului de cercetare al fiecaruia, iar CESI a fost construit si pe aceasta idee. Trebuie sa poti sa îl interesezi si pe istoric, si pe filosof, teolog, filolog, sociolog etc., atunci când abordezi un domeniu care, pentru multi, poate fi necunoscut. Masteranzii mei, nu toti, da!, îmi spun ca tocmai asta le place, ca asta îi intereseaza sau ca se gîndesc sa…
În fond, CESI e aventura unei descoperiri-împreuna.

Ioana Saboslai, masterand SMS
Am considerat întotdeauna perspectiva interdisciplinara ca fiind cea mai potrivita în critica productiilor artistice si a celor media de astazi, reflexie clara a societatii complexe în care traim. Si, pentru ca fac parte dintr-o generatie care a crescut odata cu mediul digital, si în România cu proliferarea manifestarilor artistice de tot felul, aceasta perspectiva capata pentru mine din ce în ce mai mult sens, cu atât mai mult cu cât provin dintr-o zona profund interdisciplinara, arhitectura.
Simteam nevoia formarii unei viziuni critice, venita atât ca o completare a studiilor anterioare si aplicabila acum artelor “în miscare”, dar si nevoia structurarii si ghidarii lecturilor din domenii foarte diverse.
Astfel, am întâmpinat cu bucurie aparitia, în premiera în peisajul academic românesc, a masteratului “Spectacol, Multimedia, Societate” de la CESI, ce anunta atât un curriculum bogat si diversificat,  cât si profesori-practicieni de elita, si invitati de exceptie, conectati atât la mediul cultural local, cât si la cel international.

SCOALA DOCTORALA „SPATIU, IMAGINE, TEXT, TERITORIU” (SD-SITT)
http://www.cesi.ro/ro/doctorat/sti.htm

Raluca Bibiri, doctorand SD-SITT, Proiectul EDUCATI 1, bursa doctorala europeana

Ai grija ce studiezi, s-ar putea sa-ti folo-seasca...!

Ma aflu la o conferinta organizata de Univer-sitatea din York, în Marea Britanie. Campusul e un conglomerat de cladiri micute, asemanator unei gradini japoneze. Un lac serpuieste printre insule unite de poduri, felurite plante mar-ginesc aleile, întreaga suprafata e colonizata de zeci de specii de pasari. Spatiul e conceput ca un ecosistem. În interiorul acestui ecosistem se desfasoara activitatea univer-sitara.
Urmeaza conferinta. Doua personalitati sunt asteptate cu sufletul la gura: John Howard si Judith Halberstam. Primul îsi încheie discursul cu urmatoarea fraza: “Traiesti, produci, mori. Ceilalti vor folosi ce lasi în urma. Cu prioritate în serviciul puterii”. Judith Halberstam continua pe coordonate similare: “Care este sursa cunostintelor cu care operam în mediul academic? Care sunt resorturile incidentale care lanseaza aceste cunostinte catre noi?” -, o preocupare acuta în mediul academic occidental.
Ecosistemul - sursa a sistemelor de repre-zentare -, un aspect asupra caruia insista scoala britanica, luându-ti aliat teoria franceza; orice configuratie imaginala - o suprafata de semnificatii pe care le poti deslusi, servindu-te de un instrumentar oarecare, pe care scoala ti-l pune la dispozitie cu generozitate. Totodata, si marele risc al educatiei umaniste.
Anii de masterat la CESI au fost o introducere graduala în sfera acestei optici occidentale, care înca îsi mai cauta corespondent în mediul academic românesc. Astfel se explica si cei doi ani de ezitari în a ma alatura unui program masteral. Studiam cu atentie bibliografia de admitere si renuntam. În cele opt luni de stagiu în Marea Britanie (corespunzatoare celui de-al doilea an doctoral în programul SD-SITT), pistele deschise la CESI s-au înnodat firesc cu ceea ce propunea sistemul britanic. Dincolo de bibliografia similara, se afla o viziune care coincidea, precum un sistem de oglinzi ce transmite si preia fasciculul de lumina fara sa-l altereze. Nu o data, mi-am amintit acolo rezerva coordonatorului nostru, profesorul Sorin Alexandrescu, fata de entuziasmul cu care, în primul an de doctorat, devoram carti, care - spuneam noi - ne sunt absolut necesare în cercetare: “Încercati totusi sa scrieti, independent de aceste carti”. Fraza mi-a revenit din memorie dupa cele doua zile de conferinta, în timp ce ma plimbam printre pasarile urmate de puii încolonati, pe aleile Universitatii din York.

Ana-Maria Negoita, doctorand SD-SITT, Proiectul EDUCATI 1, bursa doctorala europeana
Decizia de a ma înscrie în programul doctoral al CESI  este urmarea unui proces îndelungat de cautari  în  sisteme de studii post-universitate echivalente;  mai exact, ca absolvent de istoria artei, cu interes pentru un subiect “exotic” în perimetrul cercetarii românesti – “Islamul primelor doua dinastii califale”-, nu am gasit suficiente exemple care sa îmi ofere, la un nivel înalt, ceea ce cautam la un astfel de program: interdisciplinaritate, mobilitate, flexibilitate si un standard  ridicat al discursului stiintific.
În momentul actual, dupa doi ani parcursi la SD-SITT,  pot  spune ca am întâlnit, atât în ceea ce priveste corpul profesoral, cât si la nivelul curriculum-ului didactic, exemple care m-au ajutat sa îmi asez  cercetarea  pe o traiectorie care îmbina discursul pur teoretic cu  aplicatiile practice, asa cum am cautat.
Stagiul de 8 luni la Roma, în cadrul Proiectului EDUCATI 1, aferent  programului doctoral mentionat, a avut acest rol important, de a îmi înlesni nu doar contactul cu  un alt model de cercetare  dedicat studiilor orientale, dar si cu o abordare practica, în timpul lucrului direct cu materialul arheologic, tocmai la Institutul Italian pentru Africa si Orient (IsIAO), din capitala italiana.
Dialogul deschis si constructiv cu profesorii nostri de la Scoala Doctorala, desfasurat de fiecare data într-un  cadru care denota colegialitate - un sentiment încurajator pentru un doctorand -, dar si evidenta ca nu mai esti tratat ca un student, ci ca un coleg-cercetaror, caruia i se împartasesc opiniile, care se bucura de comentarii si îndrumare atenta si aplicata, m-au facut sa cred ca Scoala Doctorala SITT este  pentru mine alegerea corecta.

http://www.cesi.ro/ro/doctorat/burse.htm

Andreea Rasuceanu, doctor în stiinte umaniste, SD-SITT, CESI
În anul 2002, la terminarea Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti, masteratul organizat de Centrul de Excelenta în Studiul Imaginii a constituit o veritabila sansa de a-mi extinde domeniul de interes, prin cercetarea interdisciplinara a notiunii de „imagine”, un mai vechi obiect de studiu al meu. Am avut, prin CESI, ocazia întâlnirii cu profesori de la diverse facultati bucurestene, dar si din diferite centre universitare din tara si strainatate. Complexitatea programelor de studii, oportunitatile de a avea un suport vizual propriu-zis pentru cursurile predate, precum si o relatie speciala de colaborare cu profesorii Centrului m-au determinat sa aleg, în continuare, si programul Scolii Doctorale CESI.
O conectare permanenta a Centrului la exigentele academice internationale, colaborarea cu universitati europene, concretizata în invitarea unora dintre cei mai cunoscuti cercetatori si profesori ai acestora pentru a sustine cursuri si conferinte, nivelul ridicat atât al discursului academic, cât si al cerintelor adresate doctoranzilor mi-au dat certitudinea ca am facut cea mai potrivita alegere. Nu în ultimul rând, interdisciplinaritatea si deschiderea catre diverse domenii de activitate de interes în acest moment din lumea academica internationala s-au potrivit viziunii mele despre formarea unui doctorand.
Absolvirea Scolii Doctorale nu a însemnat o despartire de CESI, în cadrul caruia intentionez sa continui studiul, candidând pentru o bursa postdoctorala*, în cadrul Programului CIVIS. Colaborarea de pâna acum cu Centrul si cu profesorul Sorin Alexandrescu a însemnat o etapa definitorie în desavârsirea pregatirii mele academice, cu atât mai mult cu cât ea s-a concretizat în aparitia cartii Cele doua Mântulese, care mi-a adus deopotriva aprecierea cititorilor, ca si a criticilor profesionisti.

*Programul Postdoctoral CIVIS este, la rândul lui, prin definitie interdisciplinar. Textul si imaginea, artistica sau strict functionala, materiala sau mentala, dar situate în deplina vizibilitate publica, sunt considerate dimensiunea majora a unei societati informationale, de comunicare multipla între institutii, grupuri si indivizi, o societate totodata a spectacolului, dominata de mass-media si de relatii de putere, adesea difuze.
Faptul ca aceasta dimensiune este astazi dominanta nu înseamna ca ea nu a existat, în diferite forme, si în alte perioade istorice. CIVIS se adreseaza, de aceea, cercetatorilor perioadelor moderne si contemporane, dar si ale altora, mai vechi, prioritar din cultura româna, din cultura scrisa si artele vizuale, inclusiv arhitectura, urbanism, spectacole, new media si publicitate, sau din alte forme de civilizatie cotidiana, în care conexiunea <text, imagine, Putere> este pertinenta.
Rapiditatea schimbarilor din societate si importanta imaginii vizuale în experienta noastra cotidiana nu se bucura înca de o cercetare adecvata, fiind deocamdata abordata izolat si fragmentar, în diverse universitati si facultati.
Este de aceea urgenta analiza lor integrata si la nivelul conceptual din alte tari europene, într-un singur program postdoctoral. Aceasta va fi atât valoarea lui adaugata în raport cu programele actuale, cât si continutul lui inovator.
Directii de cercetare:
- Noi modele si abordari în domeniile acoperite de CIVIS
- Modernitate în cultura scrisa si în cea vizuala din România interbelica
- Text si imagine în civilizatia contemporana româna
- Text si imagine în civilizatia contemporana europeana
- Comunism: cultura oficiala si cultura subterana
- Viata publica, arte si Putere în cultura veche
- Spatiul public si multimedia: limbaje si practici artistice

Pentru calendarul admiterii în Programul Postdoctoral CIVIS, regulament, documente pentru aplicatie:
http://www.unibuc.ro/n/studii/posdru.php, primul proiect din lista:

POSDRU/89/1.5/S/58852
Program postdoctoral pentru formare cercetatori în stiinte

Masteratele CESI („Teoria si practica imaginii” – TPI – si „Spectacol, Multimedia, Societate” - SMS), Scoala Doctorala „Spatiu, Imagine, Text, Teritoriu” (SD-SITT), ca si Programul Postdoctoral CIVIS sunt, în primul rând, rezultatul unor întâlniri - sub bun augur -, de idei, de competente, de viziuni manageriale, ca o permanenta prezenta în lucruri. Ceea ce caracterizeaza, poate cel mai bine, proiectul CESI, este încapatânarea de a continua competitiv, într-un sistem de învatamânt ce cu dificultate învata cum sa se deschida, sa devina flexibil, performant si concurential. Dificultatea de a continua sa fii, în primul rând, si de a construi alternativa interdisciplinara la trunchiurile „tari” ale stiintelor umaniste si ale teoriei artelor, în al doilea rând, constituie, înca, pariul acestui perseverent Centru de cercetare si studii universitare.

Mai mult decât alte institutii înrudite ca statut, CESI este diferit ca substanta si strategie. Proiectul CESI e chiar aceasta Scoala, cu cele trei nivele succesive ale sale, ce sprijina formarea asistata, specializata si performanta. Programele de studii masterale - aflate la confluenta teoriei imaginii si a spectacolului cu practica si analiza proceselor de creatie corelate -, ca si doctoratele interdisciplinare, au constituit, în toti acesti aproape 10 ani de existenta ai Centrului de Excelenta în Studiul Imaginii, miza sa reala: ele au devenit „baza” unde s-au format tinerii cercetatori, dintre care unii vor intra, de anul acesta, în Programul Postdoctoral CIVIS.

CESI este acum, în sine, o scoala de sine statatoare, ce traieste prin generatiile sale de cursanti si de alumni. Ei vorbesc astazi, alaturi de profesorii lor, de spiritul unei structuri novatoare, unice deocamdata la noi, serene si permanent dornice sa aprofundeze spiritul unei constructii universitare de excelenta si sa sustina o vocatie de formare autentica.

Fotografii: Laura Mesina - Vila din str. Mihail Moxa, nr. 5 (sediul CESI), exterioare si interioare
Procesare imagine: Andrei Pantel

 

Top

 Copyright CESI © 2005