Alexandra IRIMIA, alumnă Școala Doctorală „Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu – CESI

Legătura mea cu CESI a început în 2014, cu admiterea la doctorat. Veneam după cinci ani de literatură comparată care-mi treziseră, printre altele, curiozitatea pentru studiul relațiilor imagine-text, și m-am bucurat să întâlnesc oameni cu care am schimbat idei dincolo de granițele care separă filologia de studiile vizuale și multimedia, teoria critică de istoria artei sau naratologie, artele performative de figurile imaginarului social. Pe lângă diversitatea intereselor lor de cercetare, am găsit sprijin, motivație și inspirație să explorez mereu direcții noi.

Ce-a însemnat CESI, mai concret, pentru mine? Am învățat mult nu doar din cursurile cu teme și bibliografii provocatoare, ci și din experiențele celorlalți, fie ei profesori sau colegi. Am deprins etapele prin care un proiect vag se transformă într-o teză și, apoi, poate chiar într-o carte. Lucrarea mea tocmai a trecut de stadiul de peer review și va fi publicată în seria Culture and Conflict a editurii De Gruyter. Titlul monografiei, încă provizoriu, e Mind the Gap: Figures of Radical Absence in Critical Theory, Literature and the Arts. A fost ușor să îmi transform studiul în manuscris aproape gata de publicare, pentru că îl scrisesem direct în engleză, cu sprijinul permanent al echipei de îndrumare (prof. Sorin Alexandrescu, conf. Ileana Marin, lect. Laura Marin, lect. Cezar Gheorghe, prof. Ruxandra Demetrescu). În afara tezei propriu-zise, la CESI am lucrat ca asistent de cercetare. Am avut ocazia să organizez și să particip la conferințe, să aplic pentru burse, să public și chiar să traduc teorie critică. Mi-am dat seama cât de mult îmi place, de fapt, să traduc texte care mă interesează.

Privind în urmă, îmi dau seama că interviul de admitere a anunțat deja tot ce avea să marcheze atmosfera programului: m-am bucurat de întâlnirea cu profesori entuziaști și de generozitatea lor intelectuală, de sugestii – bibliografice și nu numai – care mi-au ghidat curiozitatea, de conversații relaxate, dar și de sprijin administrativ (îi datorez mulțumiri speciale Simonei Chiaburu). Nu în ultimul rând, m-a ajutat deschiderea pe care CESI o are spre colaborări internaționale: mă refer la sprijinul pentru stagii în centre de cercetare și biblioteci din străinătate, dar și pentru participări la colocvii din Europa și America de Nord. Experiența lor m-a ajutat apoi să studiez în Canada, să colaborez cu asociații de traducători, să organizez evenimente care promovează traducerile literare. Recent, am primit o bursă postdoctorală la KWI Essen, unde voi co-edita volumul 8 al revistei Administory și voi lucra la manuscrisul unei cărți despre ficțiuni birocratice în literatură și film.

Așa cum l-am cunoscut, CESI este un spațiu în care se pot desena liber hărți pentru exploratori. Continuă să fie asta. Vi-l recomand.